Anii au trecut si editia cu numarul 13 este deja istorie. Acest numar cunoscut pentru ca aduce ghinion a adus in Zarnesti la editia de anul acesta o vreme de invidiat pentru alergatorii montani. Aceeasi vreme ce a mai fost intalnita la editia din anul 2013 care a avut loc in data de 3 noiembrie deoarece in primul weekend in octombrie creasta Pietrei Craiului era acoperita de zapada si in anul 2016 cand traseul a fost alergat in sens invers. Tot numarul 13 se pare ca a fost cu noroc pentru castigator reusind un nou record al traseului.
Concursul a inceput cu verificarea echipamentului obligatoriu si cunoscuta prezentare a castigatorilor de anul trecut la fiecare categorie. Startul a avut loc la ora 09:05 urmat de o alergare de incalzire pe o portiune de drum asfaltat continuand cu drumul forestier de pe valea Prapastiilor. Dupa 3,5 km am lasat drumul forestier in dreapta si am continuat pe o urcare abrupta catre satul Magura. Odata ajuns in sat am continuat alergarea in usoara urcare trecand de saua Joaca, iar dupa 11.5 km am ajuns la primul punct de control cu timp limita, PC 4 - La Table (timp limita 03:00 h).
Aici am pierdut putin timp deoarece din experienta anilor trecuti stiam ca urmeaza o bucata de traseu fara apa in lungime de 10 km pana la PC 8 - refugiu Spirlea asa ca am preferat sa imi umplu ambele bidoane cu apa.
Urmatoarea portiune de traseu in lungime de 5 km pana in saua Funduri am parcurs-o intr-un ritm ce mi-a permis sa ma bucur de frumusetea vaii ce adaposteste satele Pestera si Sirnea vazuta de la inaltime. In saua funduri am fost intampinat de o vreme calda ca de vara cu putin vant.
Prima portiune periculoasa de traseu am traversat-o repede si cand am crezut ca am scapat de aglomeratia din zonele cu lanturi am dat de o coada de aproximativ 30-40 de persoane, ceea ce a insemnat o pauza de 30 de minute. Fericit ca am trecut cu bine de zonele periculoase, la nici 5 minute de alergare, am ramas fara apa in zona Marelui Grohotis. Mai aveam 4 km pana la refugiul Spirlea.
Odata trecut de refugiu m-am bucurat din plin de drumul forestier in usoara coborare ce duce catre Plaiul Foii. Aici am ajuns la PC 9 - Plaiul Foii (timp limita 06:30 h) unde stiam ca ma asteapta cunoscuta supa calda. Dupa doua pahare de supa si o mana de biscuiti am plecat incet spre ceea ce multi dintre participanti numesc "cireasa de pe tort", urcarea catre refugiul Diana. O urcare de 4 km cu o diferenta de nivel de aproximativ 650 m. Bucuria de anul acesta a fost ca am reusit sa fac ultima urcare fara a face pauze lungi. Din pacate nu am putut profita de coborarea de la refugiu Diana catre Coltul Chiliilor din cauza unei bataturi la calcaiul piciorului drept.
Dupa ce am trecut de ultimul punct de control, PC 12 - Coltul Chiliilor, am reusit sa alerg pe drumul forestier in usoara coborare si pe zona de asfalt de la final ajungand la finish bucuros ca am bifat inca o editie la MPC. Distanta inregistrata de catre ceas a fost de 38.34 km cu o diferenta de nivel de 2.612 m.
Festivitatea de premiere ce a avut loc in sala de sport a liceului Teoretic "Metropolitan Ioan Metianu" care a inceput prin prezentarea curselor din Circuitul Carpatilor cu anuntul acceptarii unei noi curse, Hit The Egg. A urmat decernarea premiilor "Carpathian Man" incheind cu premierea castigatorilor.
In concluzie, a fost o cursa extraordinara insotita de o vreme excelenta pentru luna octombrie. Daca nu ati reusit sa ajungeti anul acesta pe traseu, va indemn sa o faceti la anul. Faceti asta pentru alergatorul dedicat din voi, rasplatiti-l cu un traseu montant!
